Lacatusu_on_PeakEuropa_med.jpg
Home [Toate ştirile]

Constantin Lăcătuşu - Primul Român pe Everest

News
2012-05-05 Yak Karka PDF Imprimare Email
Ieri, 4mai am urcat de la 42oo (am pus corturile in Yak Karka, salas sezonier pt iaci) pana la 5ooo cand vremea s-a schimbat iarasi brusc dar mai devreme ca de obicei.
Am montat pana la ora 2 cele 4 corturi. Vizibilitate zero, a nins toata dupaamiaza si aproape toata noaptea.
Azi 5 mai vremea este proasta de dimineata, ca si acum.
La ora 14, fortati de ninsoare si vant, toate cele 4 corturi erau montate. In 2 stau porterii, in celelalte 2 eu cu Goetz si Frank cu Holger. Vizibilitatea aproape zero.
A nins toata noaptea. Dimineata incepe prost ca si cea dinainte. Macar ieri am putut urca 4 ore, acum pare imposibil. Batul meu telescopic de 1,3o m intra tot in zapada
Porterii, desi blajini, dau semne de nervozitate. Nu au chef sa mearga orbeste prin ceata si zapada, pe o ruta destul de complicata carand 4o kg. Le dam dreptate dar nu o spunem. Pe la 9 se deschide o fereastra printre nori si putem descifra o ruta sinuoasa spre Dambush Pass peste versanti si culmi inzapezite, printre Tukuche Peak la stg (vest) si Dambush Peak la dreapta. Lasam porterii la corturi si plecam doar noi 4 incercand sa facem o poteca pt maine. Dupa o ora incepe sa ninga viscolit, continuam cam 2km si ne intoarcem la tabara cu un entuziasm dezintegrat. Revenim in corturi si ne mai incalzim, atat cat se mai poate in aceste cond
Cam asta e, doar o minune ne mai poate ajuta sa ajungem in Hidden Valley. Poate ziua de maine cu luna plina.
 
2012-05-03 spre Hidden Valey PDF Imprimare Email
Azi am plecat din Marpha spre Hidden Valey prin Dambush Pass. Ieri a murit acolo Un francez (din doi), au incercat sa-l scoata cu un elicopter trimis din Kathmandu din nu au reusit din cauze meteorologice.
La Marpha l-am vizitat pe Mr. Bachti, prietenul nostru care ne-a ajutat de atatea ori in96, 99 si 2006. Am fost iarasi in dormitorul de la etaj unde au stat Taina si Sanda in 1992 si noi cu expeditia romaneasca din1996.
Deasupra usii de la intrare sta scris 'mind your head' si toti isi pleaca capul cand intra in camera in care au dormit cele doua romance inaintea ultimei lor ascensiuni.
Bachti ne-a spus ca pe 6 mai e luna plina si asta ne va aduce norocul de care avem atata nevoie in Himalaya. Planul este sa ajungem in Tabara de Baza in3 zle.pana in Dambush Pass ruta e comuna cu cea spre Dhaulagiri. De acolo noi o luam insa spre nord si intram in Hidden Valley, un taram foarte putin umblat. Adica vom fi absolut singuri acolo in urmatoarele doua saptamani.
 
2012-05-01 in Jomsom PDF Imprimare Email
1 MAI 2012

Zi libera, in Jomsom. Aseara am revenit aici (2800m alt.) dupa un periplu de 2 saptamani si 181 km de trekking si ascensiuni (masurati cu GPS-ul). Ieri am coborat 2700m, peste 15km, din pasul Tilicho pana la hotelul Tilicho din Jomsom.

Am incheiat cu bine perioada de aclimatizare din muntii din nordul Annapurnei, pe un traseu foarte frumos, solicitant, trecand prin Muktinath, pasul Thorung La, Manang, varful Chulu East, Tilicho Lake, Tilicho East Pass. Punctele cheie au fost cele 3 pasuri de 5300-5500m, dintre care Thorung La se spune ca este cel mai mare din lume "biggest pass in the world" (asa e trecut pe harta) avand in vedere mai ales lungimea lui de cca. 25km de la Muktinath la Ledar. Lacul Tilicho este si el un superlativ, cel mai inalt din lume la 5000m; l-am gasit insa complet inghetat, alb, nici o legatura cu pozele frumoase din vederi sau internet.

Cea mai deosebita etapa a marsului a fost insa
Citeşte mai mult...
 
2012-04-23 SMS Chalu base camp PDF Imprimare Email

Chulu base camp, 38oo m. A inceput ninsoarea d dupa amiaza, cu fullgi mari si desi.

Dupa c ieri a nins toata dupa amiaza si totul era alb la manang, dimineata d azi a fost f frumoasa, insorita si cu un traseu extraordinar d frumos in jos pe valea marsyangdi pana apr d kunde apoi spre nord p valea Chulu cu vederi impresionante spre Annapurna (la sud), Pisang (est) si Chulu Far East (in fata, spre nord). Ne-am oprit la un ceai intr-un mic catun (Julu sau Chulu) cu vreo 5 case din piatra.pe langa ceai am primit d la localnici mere pitice, cam cat o caisa, dar f gustoase. Am stabilit tab d baza intr-un loc d vis, langa un parau, 2 cascade, o padure d pini, la poalele vf Chulu, la 38oo m.

 
SMS Update PDF Imprimare Email

18 aprilie 2012 Am ajuns la Muktinath-Jharkot, in Mustang, la 50 km de Tibet (nu se poate trece, nu e pct de frontiera). Suntem la 3550m, ploua si e lapovita, putin mai sus ninge tare, in Thorung La cea mai inalta trecatoare din lume 5500m. Muktinath este una din marile destinatii de pelerinaj budiste, am intalnit pelerini sadhu veniti din India. Suntem ok. Maine bem tuica cu nemtii de ziua Petrei (fiica mea cea mica, face 4 ani)

 

17 aprilie 2012 La kangbeni sunt sub zero gr si ninge. Din ce am aflat este zapada foarte multa pe munte la peste 4000 m.

 

16 aprilie 2012 Pokhara, am traversat lacul cu barca si am urcat la o stupa mare, cu punct perfect de belvedere spre oras si Annapurna mai mult in nori. Pe seara a picurat putin. Ieri a plouat in toata regiunea si la peste 3000m a nins. Maine dimineata avion spre Jomsom unde vom lasa proviziile si echipamentul pentru Tsartse si luam doar ce ne trebuie pt Chulu si plecam spre Muktinath (nord), innoptam probabil la Kangbeni.

 
VIDEO Alpinistul Ticu Lăcătuşu pleacă într-o nouă expediţie în Himalaya PDF Imprimare Email

 

 

Alpinistul Ticu Lăcătuşu pleacă vineri într-o nouă expediţie pe cele mai înalte creste ale lumii. El încearcă, pentru a doua oară, să cucerească masivul Tsartze din Himalaya. În 2006 a renunţat după ce traseul ales s-a dovedit o capcană mortală din cauza crevaselor şi a versanţilor extrem de abrupţi.
Masivul Tsartse din Himalaya este o fortăreaţă naturală aflată la 6.346 de metri altitudine. Nimeni n-a pus piciorul în vârf până acum. Ticu Lăcătuşu va încerca să-l cucerească alături de 3 alpinişti germani cu care a mai escaladat şi alţi munţi. Fără şerpaşi şi rezerve de oxigen, fiecare alpinist va fi nevoit să care în spate echipamentul de zeci de kilograme. Cei 4 vor ţine legătura cu civilizaţia cu ajutorul telefoanelor prin satelit.
La ultima expediţie pe masivul Tsartse, Ticu Lăcătuşu a pus piciorul pe un vârf neexplorat până atunci, pe care l-a numit Europa Peak.
De 20 de ani, Ticu Lăcătuşu a stabilit premiere mondiale şi naţionale şi a înscris România în elita alpinistică europeană. În 1995 a fost primul român care a urcat Everestul.
Alpinistul Ticu Lăcătuşu pleacă vineri într-o nouă expediţie pe cele mai înalte creste ale lumii. El încearcă, pentru a doua oară, să cucerească masivul Tsartze din Himalaya. În 2006 a renunţat după ce traseul ales s-a dovedit o capcană mortală din cauza crevaselor şi a versanţilor extrem de abrupţi.
Masivul Tsartse din Himalaya este o fortăreaţă naturală aflată la 6.346 de metri altitudine. Nimeni n-a pus piciorul în vârf până acum. Ticu Lăcătuşu va încerca să-l cucerească alături de 3 alpinişti germani cu care a mai escaladat şi alţi munţi. Fără şerpaşi şi rezerve de oxigen, fiecare alpinist va fi nevoit să care în spate echipamentul de zeci de kilograme. Cei 4 vor ţine legătura cu civilizaţia cu ajutorul telefoanelor prin satelit.
La ultima expediţie pe masivul Tsartse, Ticu Lăcătuşu a pus piciorul pe un vârf neexplorat până atunci, pe care l-a numit Europa Peak.
De 20 de ani, Ticu Lăcătuşu a stabilit premiere mondiale şi naţionale şi a înscris România în elita alpinistică europeană. În 1995 a fost primul român care a urcat Everestul.
Sursa: TVR1
 
TSARTSE PEAK 2012 PDF Imprimare Email
LA 20 DE ANI DUPA PRIMUL 8000M DIN HIMALAYA
(BROAD PEAK-8047M, 2 AUG.1992)
TICU LACATUSU, ALATURI DE 3 ALPINISTI GERMANI,
INCEARCA
ESCALADAREA UNUI DIFICIL PISC HIMALAYAN,
INCA NEURCAT DE OM
EXPEDITIE ROMANO-GERMANA, FARA SERPASI DE ALTITUDINE
TSARTSE  PEAK -6346m
APRILIE – MAI 2012
Constantin (Ticu) Lacatusu, primul roman cuceritor al Everestului si singurul detinator al performantei TOP 7, cucerirea celor mai inalte virfuri de pe cele 7 continente va pleca din nou in Himalaya avand ca obiectiv ascensiunea in premiera mondiala a varfului Tsartse Peak-6346m.
Acest proiect celebreaza  20 de ani de cand Ticu Lacatusu a semnat prima performanta romanesca in Himalaya. Pe 2 august 1992 a fost primul roman care a urcat un virf de 8000m, Broad Peak  8047m.
Varful virgin TSARTSE (6346m) face parte din masivul Mukut Himal, grupul Himalayan DHAULAGIRI si este situat in nordul Nepalului, in apropierea granitei cu Tibetul.  Varful CHULU FAR EAST (6100m), care va fi urcat in etapa pregatitoare de aclimatizare se afla in apropiere, in grupul ANNAPURNA.
Varful Tsartse a fost pana in prezent incercat – fara success – de expeditii din Franta, Germania, Japonia, SUA. In cursul tentativei gemano-romane din 2006, Ticu Lacatusu, alaturi de Frank Muetzner si Goetz Wiegand au renuntat la ascensiunea pe Tsartse datorita conditiilor locale riscante (zapada abundenta, instabila) dar au reusit sa descifreze un traseu de atac original care va fi utilizat in aceasta noua tentativa. Echipa a reusit insa ascensiunea pe TASHI KANG, al 2-lea pisc din masiv si –cel mai important- a invins in premiera mondiala varful neurcat de nimeni –pana atunci – botezat de Lacatusu, PEAK EUROPA (6403m), cel mai inalt din acest masiv.
In 2010, o expeditie de la Clubul Alpin American a incercat si ea fara success o apropiere de Tsartse, mentionand in raportul publicat in anuarul AAJ (American Alpine journal) ca Tsartse este inca neurcat, dar Peak Europa a fost atins si denumit astfel de romanul Lacatusu si colegii sai germani, Frank si Goetz.
Alpinistul roman isi propune continuarea saltului calitativ imprimat alpinismului romanesc de mare altitudine prin trecerea de la repetarea unor rute deja urcate la ascensiuni pe trasee si virfuri in premiera absoluta.
Constantin Lacatusu este  si realizator de documentare, filmarile lui realizate in toata lumea au fost premiate APTR de mai multe ori. Cei 20 de ani de la primul optmiar romanesc vor fi marcati prin lansarea a 2 documentare: Groenlanda – Aventuri in Epoca de Gheata” si “Primul 8000 pentru Romania”.
Expeditia este sustinuta de: Consiliul Local Piatra Nemt, Consiliul Judetean Neamt, RIFIL, VAUDE Sport Germania.
Expeditia se va desfasura intre 13.04- 18.05.2012
Contact: 0744913941
Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
LA 20 DE ANI DUPA PRIMUL 8000M DIN HIMALAYA (BROAD PEAK-8047M, 2 AUG.1992)
TICU LACATUSU, ALATURI DE 3 ALPINISTI GERMANI, INCEARCA ESCALADAREA UNUI DIFICIL PISC HIMALAYAN, INCA NEURCAT DE OM
EXPEDITIE ROMANO-GERMANA, FARA SERPASI DE ALTITUDINETSARTSE  PEAK -6346mAPRILIE – MAI 2012

Constantin (Ticu) Lacatusu, primul roman cuceritor al Everestului si singurul detinator al performantei TOP 7, cucerirea celor mai inalte virfuri de pe cele 7 continente va pleca din nou in Himalaya avand ca obiectiv ascensiunea in premiera mondiala a varfului Tsartse Peak-6346m.

Acest proiect celebreaza  20 de ani de cand Ticu Lacatusu a semnat prima performanta romanesca in Himalaya. Pe 2 august 1992 a fost primul roman care a urcat un virf de 8000m, Broad Peak  8047m.
Varful virgin TSARTSE (6346m) face parte din masivul Mukut Himal, grupul Himalayan DHAULAGIRI si este situat in nordul Nepalului, in apropierea granitei cu Tibetul.  Varful CHULU FAR EAST (6100m), care va fi urcat in etapa pregatitoare de aclimatizare se afla in apropiere, in grupul ANNAPURNA.



Varful Tsartse a fost pana in prezent incercat – fara success – de expeditii din Franta, Germania, Japonia, SUA. In cursul tentativei gemano-romane din 2006, Ticu Lacatusu, alaturi de Frank Muetzner si Goetz Wiegand au renuntat la ascensiunea pe Tsartse datorita conditiilor locale riscante (zapada abundenta, instabila) dar au reusit sa descifreze un traseu de atac original care va fi utilizat in aceasta noua tentativa. Echipa a reusit insa ascensiunea pe TASHI KANG, al 2-lea pisc din masiv si –cel mai important- a invins in premiera mondiala varful neurcat de nimeni –pana atunci – botezat de Lacatusu, PEAK EUROPA (6403m), cel mai inalt din acest masiv.
In 2010, o expeditie de la Clubul Alpin American a incercat si ea fara success o apropiere de Tsartse, mentionand in raportul publicat in anuarul AAJ (American Alpine journal) ca Tsartse este inca neurcat, dar Peak Europa a fost atins si denumit astfel de romanul Lacatusu si colegii sai germani, Frank si Goetz.

Alpinistul roman isi propune continuarea saltului calitativ imprimat alpinismului romanesc de mare altitudine prin trecerea de la repetarea unor rute deja urcate la ascensiuni pe trasee si virfuri in premiera absoluta.  



Constantin Lacatusu este  si realizator de documentare, filmarile lui realizate in toata lumea au fost premiate APTR de mai multe ori. Cei 20 de ani de la primul optmiar romanesc vor fi marcati prin lansarea a 2 documentare: Groenlanda – Aventuri in Epoca de Gheata” si “Primul 8000 pentru Romania”.


Expeditia este sustinuta de: Consiliul Local Piatra Nemt, Consiliul Judetean Neamt, RIFIL, VAUDE Sport Germania.    
Expeditia se va desfasura intre 13.04- 18.05.2012
Contact: 0744913941                Această adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza
 
Info last days greenland PDF Imprimare Email

Ultimele 3 zile ale expeditiei ale expeditiei (2-4 iunie) au fost destul de stressante (pe masura celor de la inceput si de pe tot parcursul), in urma apelurilor repeate, insistente ale ale autoritatilor groenlandeze de a apela la un elicopter pt a putea ajunge la Kangerlussuaq. Motivatia ministerului Mediului si Afacerilor Interne autohton este  cat se poate de clara si fundamentata pe relatarile directe primate de la fata locului de la alpinisti si politia locala. Gheata de pe tronsonul marginal vestic al calotei este extreme de fragila si s-a format practic un lac urias adanc de mai multi metri, imposibil de trecut.

 

Suntem aproape somati sa nu incercam sa fortam traversarea acestei zone periculoase (acum declarata ´`inchisa`´) fiindca este ´`imposibil``. Acest termen suna destul de relativ pentru un alpinist obisnuit sa evolueze in aceasta zona gri a granitei dintre posibil si imposibil si sa forteze cit mai mult limitele impuse de natura, de pregatirea sa fizica si tehnica, de echipament si nu in ultimul rand de propriile slabiciuni. Prin urmare acest impopsibil este f. relativ. Imposibil pt unii poate fi totusi posibil pt altii, de multe ori. Stiam pe de alta parte ca  imposibilul real, conjunctural, determinat de situatii extreme si in primul rand de forta naturii nu poate fi invins, oricat de nepoetic ar suna acest lucru. Natura ramane intotdeauna suverana chiar si in fata celui mai inversunat si motivat explorator.

 

Daca o echipa internationala aflata la 3 zile in fata noastra (sosita pe calota cu elicopterul, direct la cota 1000m, ca majoritatea echipelor care incep traversarea de pe coasta estica !) fusese déjà evacuata pe calea aerului ``pe ultima suta de metri``, cu siguranta ca rugamintea si de fapt presiunile oficialilor groenlandezi erau intemeiate. Dar, dupa ce ai trecut prin atatea obstacole timp de o luna si peste 600 km parcursi nu poti spune cu usurinta ``ok, thankx, we take the heli !``. Pe de alta parte de unde sa iei un elicopter ca si cum ai lua autobuzul fiindca nu era nici o statie prin apropiere. La cel mai apropiat aeroport, Kangerlussuaq nu aveau in dotare nici un elicopter. Celelalte asezari sunt la multe sute de km-i distanta de noi, exact raza de actiune a unui asemenea obiect zburator ce urmeaza inca a fi identificat inainte de a fi solicitat. Situiatia putea deveni, daca nu era déjà, extrem de delicata..

 

In pofida vointei noastre de a continua pana la capat, in pofida unor dificultati inerente, atat timp cat mai este inca posibil, reprezentantii oficiali ai Clubului Montan Roman, organizatorul expeditiei, aflati in contact permanent cu autoritatile competente groenlandeze au inceput déjà demersurile pentru identificarea solutiei extreme si cu siguranta unice, de a ajunge in siguranta la aeroportul Kangerlussuaq in marime naturala, adica neintrati prea mult la apa.

 

In acest moment, intervine partenerul nostrum de incredere ALLIANZ – TIRIAC, intr-un mod extraordinar de operativ si eficient, demn de toata admiratia. Intram si noi in legatura directa cu reprezentantii Allianz de la biroul din Viena (multumim, Mihaela !). Dupa cateva ore de investigatii si verificari compania A-T ajunge la concluzia ca intr-adevar nu exista iesire directa, terestra, catre aeroportul K.. Intr-un timp record se gaseste si un heli de la Air Grennland, apt de interventie chiar in dupa amiaza zilei de 2 iunie.

 

Am incercat insa, atat cat am reusit, sa tinem elicopterul intr-o delicate pozitie de stand-by, la sol si sa amanam actiunea cat putem mai mult, pentru a ne apropia cat mai mult de extremitatea calotei de gheata. Evident, nu puteam intinde coarda prea mult. Mai ales ca déjà foarte multa lume implicata direct  actiona pentru noi, se apropia si week-end-ul si nu in ultimul rand biletele de avion catre Europa ne fusesera déjà schimbate pentru 5 iunie. Cu alte cuvinte, am convenit ca acest heli pick-up sa aiba loc vineri, 4 iunie. Pana atunci, noi putem traversa si ultimul sector inca posibil de traversat si f. imp. putem identifica un loc adecvat, vizibil si sigur pt. ateriozarea elicopterului.

 

Pe 2 si 3 iunie am parcurs spre vest ultimii 51km, intr-un teren mai mult lacustru decat glaciar, ocolind sau depasind frontal lacuri, laculete, balti, paraiase sau adevarate rauri adanci de 5 m. Costumele neoprene ne-ar fi fost de mare folos, mai ales ca in final, nu mai aveam nimic uscat, nici macar bocancii, la min5/0 gr. ziua si min10/min15 seara-noaptea. In aceste ultime 2 zile ne´-am trezit la miezul noptii si am mers doar noaptea si primele ore ale diminetii. Dupa ora 12.00 era practic extrem de riscant, chiar imposibil. Pe 2 iunie am trecut de un `dogcamp``, un loc de popas pt ruristii care ajung aici de la Kangerlussuaq cu sanii trase de caini (dogsleds). Acum insa, nici un turist, noi eram singurii oameni inca aflati pe calota devenita mai mult lacustra decat glaciara.

 

 

Pe 3 iunie am atins ultima pozitie, N67gr.10.203´ si W49gr.15.196`, transmisa prin satelit atat catre Air Grennland cat si Allianz-Tiriac., o mica platforma orizontala de gheata in curs de topire in  mijlocul unui labirint de paraie si laculete, la doar 29km de extrema teoretica a calotei. Acum insa, fiordurile din vest se alimentau déjà direct din apa ce curgea in jurul cortului nostrum.

 

Pilotii ne spusesera ca ne vor suna in dimineata zilei de 4 iunie, pt a le comunica conditiile meteo. I-am rugat sa nu intarzie fiindca dupa ora 10.00 orice aterizare acolo va fi extrem de riscanta daca nu chiar imposibila.

 

Ultima noapte a expeditiei, cort. Sforaitul de adio al lui Cornel este acompaniat continuu de susurul unui parau de gheata la 3 m de noi.  Obosit dar implinit, Cornel viseaza probabil pentru ultima data slanina uitata la plecare, in frigiderul unui hotel din Copenhaga (cu gandul la vulcanul neastamparat). Cu o zi inainte terminasem ultimele dulciuri ( o ciocolata si cateva bombonele). Mai aveam supa si pachetele Travellunch pt o zi si jumatate. Pastram doar supele ca reserve strategice, just in case.

 

Dimineata, nici un telefon de la piloti doar Mihaela de la A-T se intereseaza incontinuu de noi cu vadita ingrijorare. Este innorat si bate vantul. La ora 9.00 suntem inca in cort, in sacii de dormit si incepem déjà sa ne facem un plan de urgenta pentru iesirea din acest labirint si de continuare in extremis, in conditii de risc maxim, prin apa semi-inghetata (sau gheata semi-topita, acelasi lucru).  Primul obstacol era déjà chiar langa noi, un rau imposibil de ocolit, adanc de peste 5m si lat de vreo 10m. Cum sa treci asa ceva cu schiuri si tragand 2 sanii ? Nu aveam inca un raspuns prea clar la aceasta intrebare.

 

Exact cand ne luasem gandul de la heli, convinsi ca se intamplase ceva cu el, suna telefonul. Air Grennland ne anunta ca heli ne cautase la o pozitie anterioara dar va sosi la noi in 10min. Ne-am echipat in timp record, cel mai scurt de la inceperea expeditiei, impus de situatie, asa ca heli a aterizat fara problem, cu obiectivele noastre foto-video pe el. Au urmat 15 min pana la aeroport, timp in care am admirat frumosul peisaj lacustru groenlandez. Am ajuns la aeroportul K. (fosta baza aeriana SUA), in mijlocul civilizatiei (inconjurati de reni, moos, ursi polari, foci, morse, 2 avioane Hercules, 3avioane civile, 150 localnici si cam 100 turisti).

 

Marea aventura s-a incheiat cu bine. In 37 de zile de expeditie parcursesem exact 650km, cu 50 mai mult decat ne-am propus.

 
2 iunie, ora 12.20, ora locala PDF Imprimare Email
Am scos cortul si am stabilit deja Camp 31, poate ca ultima tabara din aceasta teribila experienta de la Cercul polar.
Zapada s-a muiat, in jurul nostru s-au format adevarate riuri, este imposibil sa mai inaintam.
N67grade09.432
V48geade49.770
 
«ÎnceputAnterior12345678UrmătorSfârşit»

JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL